Gică Popescu a turnat la Securitate

n perioada 1986-1989, fostul căpitan al naţionalei a dat nouă informări despre colegii săi de echipă. În dosarul
privind activitatea sa de informator al Securităţii, sursa Gică Popescu figura cu numele conspirativ „Petrescu“.

Opinia publică îl considera „Portdrapelul Generaţiei de Aur”. Securiştii îl caracterizau în alt limbaj, unul rece: „Sus-numitul a avut o atitudine corespunzătoare, sens în care i-am propus colaborarea cu organele noastre”.

Marele fotbalist, căpitan al naţionalei şi al echipei FC Barcelona, cel votat de şase ori „jucătorul anului” în România (şi lista distincţiilor poate continua), era prezentat, în ultimii ani ai comunismului, într-o altă serie de epitete: mult mai concise şi transcrise în limbajul rece al Securităţii.

„Elementul cinstit, corect, disciplinat” fusese racolat de regim în ceea ce era prezentată ca fiind o cruntă bătălie de stopare a încercărilor „unor persoane din străinătate de a-i determina pe unii fotbalişti să-şi trădeze patria”.

Emil Săndoi, pe lista lui „Petrescu“

De-a lungul unei perioade de aproximativ trei ani, „numitul Popescu Gheorghe” a scris nouă rapoarte informative, printre cei vizaţi fiind fostul fotbalist şi actualul antrenor Emil Săndoi, dar şi fostul antrenor al „Craiovei Maxima”, Constantin Oţet.

Fără a împrăştia venin sau a da dovadă de vreun exces de zel, Gică Popescu a demonstrat însă, potrivit caracterizărilor făcute de cei care îi coordonau activitatea de informator, de „disciplină” şi „seriozitate”, fiind considerat garantul „unei colaborări sincere cu organele de Securitate”. „Adevărul” prezintă dosarul personal al celui care, începând din 1986, a devenit, pe lângă fotbalistul Gheorghe Popescu, şi „colonelul Petrescu”.n perioada 1986-1989, fostul căpitan al naţionalei a dat nouă informări despre colegii săi de echipă. În dosarul
privind activitatea sa de informator al Securităţii, sursa Gică Popescu figura cu numele conspirativ „Petrescu“.

Opinia publică îl considera „Portdrapelul Generaţiei de Aur”. Securiştii îl caracterizau în alt limbaj, unul rece: „Sus-numitul a avut o atitudine corespunzătoare, sens în care i-am propus colaborarea cu organele noastre”.

Marele fotbalist, căpitan al naţionalei şi al echipei FC Barcelona, cel votat de şase ori „jucătorul anului” în România (şi lista distincţiilor poate continua), era prezentat, în ultimii ani ai comunismului, într-o altă serie de epitete: mult mai concise şi transcrise în limbajul rece al Securităţii.

„Elementul cinstit, corect, disciplinat” fusese racolat de regim în ceea ce era prezentată ca fiind o cruntă bătălie de stopare a încercărilor „unor persoane din străinătate de a-i determina pe unii fotbalişti să-şi trădeze patria”.

Emil Săndoi, pe lista lui „Petrescu“

De-a lungul unei perioade de aproximativ trei ani, „numitul Popescu Gheorghe” a scris nouă rapoarte informative, printre cei vizaţi fiind fostul fotbalist şi actualul antrenor Emil Săndoi, dar şi fostul antrenor al „Craiovei Maxima”, Constantin Oţet.

Fără a împrăştia venin sau a da dovadă de vreun exces de zel, Gică Popescu a demonstrat însă, potrivit caracterizărilor făcute de cei care îi coordonau activitatea de informator, de „disciplină” şi „seriozitate”, fiind considerat garantul „unei colaborări sincere cu organele de Securitate”. „Adevărul” prezintă dosarul personal al celui care, începând din 1986, a devenit, pe lângă fotbalistul Gheorghe Popescu, şi „colonelul Petrescu”.