Morti scosi din groapa pe bani la Rosia Montana

amilii intregi din Rosia Montana isi scot mortii din cavouri. Primesc pentru groapa libera zeci de milioane de lei de la Gabriel, compania care vrea sa scoata aurul din munte. Alti sateni si-au tras baraci de lemn in curte, ca sa obtina pret mai bun pe casa. Numai baraca face 40.000 de euro bucata. O casa amarata face cat un apartament in Bucuresti. 250 de familii nu se lasa cumparate. Vor sa moara in Rosia.
* "Douazeci de tone de patrimoniu, peisaj, natura, vestigii dacice si romane, arhitectura medievala, biserici, cimitire - macinate si trecute prin cianura, pentru un inel de aur..." - Stefana Bianu, vicepresedinta ONG-ului Consiliului Mondial Roman

Mortii nu mai au liniste in Rosia Montana. Au inceput sa-i dezgroape inainte de cei 7 ani. De-abia apuca mortul sa se raceasca nitel, ca vin rudele "inarmate" cu sape, colaci si coliva, sa-l planteze in alta comuna. Toata treaba se face legal, la lumina, sub patrafirul popii. Ruda primeste bani frumosi pentru groapa eliberata: cateva zeci de milioane de lei, de la Rosia Montana Gold Corporation. Este compania care incearca de ani in sir sa obtina dreptul de a stoarce de aur muntii comunei, macinand-i si trecandu-i prin cianura. Companiei, satenii ii spun simplu Gabriel. Sunt noua biserici in Rosia si opt culte religioase, pana acum clopotele bateau la 10, la 12, la 16, de sarbatori si cand murea vreunul.

Acum oamenii s-au zapacit, nu mai stiu de ce bat clopotele, pentru cei dezgropati sau pentru mortii proaspeti. Cine n-are mort ia altfel banii lui Gabriel. Mai intai isi trage in curte o baraca numai din lemn, fara fundatie, cocotata pe busteni, fara utilitati. Arata cam ca o casa de jucarie. Nu baga in ea mai mult de 5.000 de euro. Apoi da sfara c-ar vrea sa-si vanda toata gospodaria, cu tot cu baraca. Vin oamenii de la Gabriel si incep sa negocieze la sange. Taranul se vinde scump. Nu lasa mai putin de 40.000 de euro pentru baraca de jucarie. Plus
cat mai cere pe casa veche, pe gradina, pe fiecare pom, pe vaci si pe gaini. La inceput, afacerea a mers, acum a inceput sa scartaie. Gabriel nu se mai lasa usor. "Sa fi vazut cum zumzaiau drujbele in sat, primavara trecuta! Si iarna asta s-a lucrat la greu, de cald ce a fost. Cred ca s-au facut in toata Rosia vreo 200 de cabane din astea", zice Calin Capros, un localnic. Baracile au schimbat fata satului Cornea din Rosia. Zici ca peste satul vechi a mai mijit inca unul. Cabanele sunt puzderie, unele ascunse sub copaci, altele in ciorchine de cate cinci. Ambitios, popa si-a turnat si el una in curtea bisericii, langa casa parohiala. In satele Rosiei, casele sunt insemnate cu placute. "Aceasta casa este proprietate RMGC", scrie pe cele cumparate de la sateni.

Cine refuza sa plece si-a pus pe poarta "Aceasta proprietate nu este de vanzare". Sa ai in curte o baraca e ca si cand ti-ai pune afis cu "Si eu sunt de vanzare, da' ma dau pe bani multi".

Pana acum cativa ani, un roman cu leafa medie putea sa-si ia lejer o casa-n Rosia. Acum e scumpete mare, taranu-si da casa la pret de apartament in Bucuresti. 70.000 de euro pentru o casa de lemn din varf de munte, cu beci, baie si doua camere. Aproape 90.000 de euro pentru cine vrea sa cumpere in plus si gaina, pisica, straturile de ceapa, ce mai, tot ce-a muncit omul o viata
! Cu nucii a fost manie. "Oamenii isi plantau nuci in gradina ca sa obtina un pret cat mai umflat pe case si pe gradini. Pentru un pui de nuc cereau in plus trei milioane de lei vechi. Dupa ce incheiau contractul cu Gabriel, smulgeau nucii si-i plantau pe alta proprietate, pe care vroiau s-o vanda tot companiei", povestesc localnicii.

Dar afaceri de astea au facut numai rosienii vanduti lui Gabriel, vreo 420 de familii. Cu totul, 1000 ar trebui stramutate, arata scriptele primariei. Angajatii companiei n-au vrut sa ne dea aceste cifre, ca cica astea sunt informatii secrete. Celor 420 de familii vandute le-au cumparat case pe la oras si acum incearca sa-i convinga si pe ceilalti sa-si ia talpasita. In iarna, au mai convins inca 134 de familii si s-au impotmolit. Ultimii mohicani: in jur de 250 de familii. Nici sa n-auda de plecare. O tin mortis ca ei vor sa moara in Rosia. Sunt la fel de saraci ca si cei plecati, dar nu-s lacomi. "Tehnic vorbind, nu pot sa scoata un gram de aur pana nu plecam noi. Chiar daca nu deschid mina, faptul ca au distrus un sat intreg ramane. De demolarea Rosiei cine va raspunde? Ne-au impartit, ne-au depopulat. Au inceput cu preotii. Ei au fost primii din sat care i-au sustinut pe investitori. Au lasat sa le masoare biserica-n lung si-n lat, apoi ne-au dublat noua taxele. Si au spus ca da, fiecare pietricica de biserica poate fi luata si construita in alta parte", zice Eugen David. Este localnicul care a pus pe picioare Alburnus Maior, asociatia antiGabriel. In ultima vreme, viata in Rosia e ca un thriller, zic ramasii - fel si fel de interpusi ar veni sa-i testeze daca au pret sau nu. Se traieste trepidant. "In ultimii cinci, ani nimic din ce-i pe aici nu mai este intamplator". Nu mai poti sa stii care-i turist si care-i spion. Iar ziaristii ii haituiesc asa de tare pe "mohicani", ca sunt in stare sa-i intepe cu furca, numai sa aiba pace. "De cand cu povestea asta, nu s-a mai investit nimic in comuna. Cine sa mai investeasca aici, cand stie ca un sat intreg va fi iaz cu cianura? De sapte ani nu suntem prinsi in nici o strategie, nici de investitii, nici de ecologizare. Fiindca, vedeti, mina de stat a lasat prapad dupa ce-a fost inchisa", zice Vasile Szabo. Spune ca Gabriel vrea sa puste zilnic in mina cu 60 de tone de explozibil. Cutremur adevarat, adica. Vechea mina de stat era mic copil, pusca cateva sute de kile pe zi, se cutremura un pic paharul pe masa
si atat. "Gabriel nu vrea sa mute tot satul. Sunt altii pe care i-a lasat in pace, fiindca sunt departe de mina. De ce nu s-a gandit nimeni ce viata vor avea oamenii aia, cutremurati zilnic?". I-am intrebat pe cei de la Gabriel cat explozibil au de gand sa foloseasca. Nu ne-au raspuns. Ne-au explicat, insa, cat de multe beneficii vor aduce Rosiei: vor crea pe putin 1.200 de joburi, vor baga calculatoare in scoli, vor restaura centrul vechi, vor conserva artefacte, ii vor ajuta pe oameni sa-si deschida afaceri, vor da burse de studiu si vor deschide centre de formare pentru someri. Pana acum, au facut, insa, un singur lucru cu adevarat important pentru comuna, angajand 500 de sateni.

Vara trecuta, la Rosia a avut loc primul Simpozion International de Sculptura Monumentala. Dupa ce a masurat comuna cu piciorul, Stefana Bianu, una dintre organizatoare, nu s-a putut abtine: "Douazeci de tone de patrimoniu, peisaj, natura, vestigii dacice si romane, arhitectura medievala, biserici, cimitire - macinate si trecute prin cianura, pentru un inel de aur"