Unealta lui Talpes

Fostul consilier prezidential al lui Iliescu s-a folosit de Paul Sarbu in afaceri oneroase, desi avea rapoarte despre trecutul dubios al fostului politist

Unul dintre cele mai controversate tandemuri ale puterii lui Ion Iliescu a fost cel constituit de Ioan Talpes si de unealta sa Paul Sarbu. Primul, fost sef al SIE si sef al Administratiei Prezidentiale in mandatul Iliescu, cel de-al doilea consilier la Cotroceni, in cadrul Departamentului Securitatii Nationale. Biografia lui Ioan Talpes este una extrem de cunoscuta. Mai putine se stiu despre Paul Sarbu. Acesta este un personaj cultivat de Talpes, recuperat de acesta din zona gri a infractionalitatii economico-financiare.

Activitatea lui Paul Sarbu, un fost ofiter al MI, era una dubioasa inainte de a ajunge la Palatul Cotroceni. Si-i fusese adusa la cunostinta, prin diverse canale, lui Ioan Talpes. De altfel, seful Administratiei a si cerut rapoarte concrete de la serviciile de informatii despre Sarbu. Cu toate ca rapoartele - care au intrat si in posesia ziarului ZIUA si din care publicam in cele ce urmeaza - au fost negative, cuprinzand intreaga paleta a afacerilor dubioase, inclusiv in zona petroliera, Talpes l-a luat in echipa sa, facandu-l principalul sau consilier.

Cert este ca, date fiind aceste noi dovezi despre legaturile dintre Talpes si Sarbu, este evident ca actiunile acestora din perioada cat au condus din umbra Cotrocenii au fost bine determinate de interesele lor de afaceri, ceea ce pune la indoiala credibilitatea acestor actiuni.

Nota "Vulpii"

In 2001, generalul Ardelean, seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) din cadrul Ministerului de Interne, i-a inaintat lui Ioan Talpes o nota cu privire la aghiotantul sau, Paul Sarbu. Materialul a fost restituit, fara a fi copiat
, la cererea expresa a "Vulpii". Imediat, Talpes i-a cerut socoteala subordonatului sau, punandu-l pe acesta sa contracareze o multime de acuzatii de o gravitate extrema, printr-un raport amanuntit. Respectivul raport a constituit o ultima si furibunda incercare de salvare a pielii politistului si de mistificare a adevarului. Cum balanta se pare ca nu s-a inclinat in favoarea lui Sarbu, Talpes a apelat la o manevra abila, care sa-l puna la adapost de eventuale urmari datorate protectiei acordate discipolului sau, cu care a colaborat vreme indelungata in afaceri oculte cu petrol. La data de 23.05.2001, consilierul prezidential al lui Ion Iliescu a inaintat ministrului de Interne, Ioan Rus, o nota, prin care facea pe nestiutorul. Mai mult, chipurile fara a se implica, arunca o umbra de indoiala in legatura cu corectitudinea raportului DGIPI, pe care a trimis-o ministrului, impreuna cu Raportul lui Sarbu: "Va marturisesc starea de confuzie in care ma gasesc, cu atat mai mult cu cat sunt obligat sa-l informez pe domnul presedinte Ion Iliescu asupra demersurilor facute pentru detasarea locotenent-colonelului Paul Sarbu la departamentul pe care il conduc. Mentionez ca pana la aceasta ora am avut putine ocazii sa sesizez discrepante atat de evidente. Cred ca nu este doar o problema de constiinta. Ne aflam in fata unui caz incalificabil, indiferent cine dezinformeaza". Rezulta in mod evident ca Talpes recunostea ca, in urma stradaniilor lui, Iliescu l-a acceptat pe Sarbu la Cotroceni, prezentandu-se ca o victima, cu un oarecare sentiment de vinovatie. Cu toate acestea, Talpes n-a renuntat la Sarbu. Dimpotriva, il protejeaza si astazi, dovada fiind functia de secretar executiv al Uniunii Populare Social-Crestine, partid condus de Talpes, pe care Sarbu o ocupa. Legatura dintre cei doi a devenit ombilicala, cei doi avandu-se deja la mana unul pe celalalt.

Santajarea oamenilor de afaceri

Cum spuneam, referitor la activitatea controversata a lt. col. Paul Sarbu a fost intocmita Nota nr. 00781333/15.03.2001, de catre DGIPI, fosta UM 0215. Ulterior, in iunie 2001, U.M. 0118 din cadrul IGP trimite catre SPP inca un raport, care coincide cu demisia investigatului din Politie.

Inca din prima pagina a acestui document aflam ca Sarbu a primit de la Primaria Bucurestiului, in ianuarie 2000, un apartament de trei camere, plus
dependinte, situat pe bd. Regina Elisabeta nr. 16. Mai putin de trei luni i-au trebuit protejatului consilierului Ioan Talpes (fost sef al Serviciului de Informatii Externe intre anii 1992-1997) pentru a-si cumpara locuinta nationalizata, in baza Legii nr. 112/1995. Pentru aceasta achizitie de marca in buricul capitalei, Sarbu a platit ridicola suma de aproximativ 7000 de euro. Lt. colonelul a mai detinut un apartament de trei camere in Bucuresti, pe care l-a vandut fictiv unor interpusi, continuand sa-l foloseasca in exclusivitate. De asemenea, a avut in proprietate alte locuinte, atat in Capitala, cat si in tara.

Potrivit aceluiasi raport al U.M. 0118, semnat de seful unitatii, col. Virgil Zodie, Paul Sarbu "este caracterizat cu rezerve pentru comportamentul, preocuparile si nu in ultimul rand pentru anturajul pe care l-a avut in decursul anilor. Astfel, este apreciat ca o persoana cu o educatie modesta si un nivel de cultura mediu, cu trasaturi de caracter inclinate spre negativ si o puternica personalitate. In diferite imprejurari in care a fost cunoscut s-a dovedit abil si versat, in stare de a face compromisuri dar si a trafica influenta, conditia esentiala fiind ascensiunea sociala si obtinerea de avantaje inclusiv materiale".

In perioada cat a fost consilierul secretarului de stat Liviu Popescu, Sarbu este acuzat ca a "savarsit o serie de fapte contrare deontologiei si statutului public pe care l-a avut". Acesta recruta ofiteri din inspectoratele judetene de Politie, promovandu-i pe criterii clientelare, in scopul santajarii unor oameni de afaceri care-si desfasurau activitatea in special cu produse petroliere, se arata in raport. In schimbul sustinerii sale, Sarbu ar fi pretins diverse sume de bani in propriul folos. Un exemplu in acest sens este primirea de la col. Ion Bucur a 5000 USD pentru promovare.

Salvatorul lui Iliescu

Initial, pe vremea cand inca nu devenise chirias pentru a treia oara la Palatul Cotroceni, Ioan Talpes l-a salvat pe Ion Iliescu din dosarul Adrian Costea, intitulat generic "Eterna si fascinanta Romanie", in care ambii au fost implicati.

Impreuna cu col. Mihail Bogdan (in prezent chestor, si el consilier al fostului secretar de stat in MI, Liviu Popescu), Sarbu a facut parte din Comisia Rogatorie insarcinata sa studieze afacerea, in colaborare cu anchetatori francezi. Printr-o intamplare fericita, cei doi ofiteri de Politie au intrat in posesia unor documente incriminatorii la adresa lui Iliescu si Talpes, dar in ultimul moment au preferat sa nu le foloseasca, dand cu tifla guvernarii Constantinescu, care ii insarcinase cu rezolvarea situatiei.

Respectivele acte, puse la dispozitie chiar de Costea, in original, se afla si astazi la pastrare, in scopul santajarii, in caz de nevoie, a celor implicati. Alaturi de Sarbu si Bogdan, din Comisia Rogatorie au mai facut parte procurorii Doru Dobocan si Ovidiu Budusan, insa acestia n-au acceptat sa faca jocurile cuplului Iliescu-Talpes. Tupeul lor a fost aspru sanctionat putin mai tarziu, cei doi fiind dati afara din Parchet.

Numai ca procurorii au cazut tot in picioare. Dobocan a ajuns sub Iliescu sef la SIPA (actuala DGPA), iar Budusan este un celebru avocat. In schimb, Sarbu a fost promovat la Cotroceni, iar Bogdan la sefia IGP, prin manevrele orchestrate de Ioan Talpes.

Paravanele lui Sarbu

Implicarea lui Paul Sarbu in afaceri murdare, dar si cu petrol, alaturi de Ioan Talpes, este extrem de cunoscuta atat in randul celor care activeaza in acest domeniu, cat si al politicienilor ori organelor de urmarire penala.

Ofiterul l-a folosit pe Ion Iliescu drept paravan pentru a-si atinge atat propriile scopuri, cat si pe cele ale mafiei pe care o reprezenta. Iata cum l-au caracterizat serviciile de informatii pe Sarbu, la vremea respectiva: "In repetate randuri, folosindu-se de functia de consilier si chiar substituindu-se fostului secretar de stat in MI, Liviu Popescu, ofiterul a intervenit in mod nejustificat in unele cauze penale grave ce priveau infractiuni economice, grupuri de talhari ori alte fapte infractionale deosebite, cerand cadrelor de Politie care le investigau sa-i trateze preferential pe faptuitori, ori sa nu fie luate masurile legale ce se impuneau. A incercat sa influenteze demararea unor investigatii si cercetari de catre procurori din PNA, datorita relatiilor pe care le are la aceasta structura si in virtutea faptului ca se adresa ca reprezentant al unor lideri importanti din cadrul Presedintiei", se arata in rapoartele serviciilor secrete.

Este de notorietate de pilda ca Paul Sarbu a intervenit la Ilie Botos pentru a o promova pe controversata procuroare Adriana Cristescu la Parchetul General si, mai mult, pentru a directiona catre aceasta dosarele din domeniul petrolului. Relatia dintre Cristescu si Sarbu este una mai veche, inca de pe vremea unor afaceri din zona Oradea si Satu Mare.

Filiera RAFO-VGB

Paul Sarbu a fost implicat si in afacerea RAFO-VGB. Dupa preluarea RAFO de catre Marian Iancu, in 2003, acesta i-a atras in jocurile sale, printre altii, pe Ioan Talpes si Ovidiu Tender. Primul pentru ca avea putere, fiind consilier la Cotroceni, iar cel de-al doilea fiindca avea bani. Prin intermediul a numeroase firme off-shore, dar mai cu seama prin VGB, impozitele datorate statului au fost eludate, la adapostul protectiei asigurate de Talpes, Sarbu & Co. Prin intermediul ofiterului de Politie si a firmelor controlate de acesta, s-au facut bani frumosi prin cumpararea din tara si din strainatate a unor echipamente destinate unor exploatari petroliere din Kazahstan si Turkmenistan. In perioada aprilie-iulie 2003, Sarbu s-a implicat activ in constituirea Centrului de Afaceri Romano-Rus, ocazie cu care s-a deplasat la Moscova in compania lui Ovidiu Tender, Moscovici Marian, Iuri Cekan, Liviu Nita, Iuri Ustinov, Gabriel Subtirelu si alte persoane controversate implicate in afaceri cu petrol.

De la proiectionist la functie de general

De profesie proiectionist, la un cinematograf din Buzau, Paul Sarbu a intrat in Politie in zilele din decembrie 1989, fiind inaintat la gradul de sergent major in martie anul urmator. Dupa numai patru luni ajunge plutonier, la exceptional, iar la o diferenta de alte patru - sublocotenent. In continuare, mai putin de un an i-a trebuit lui Sarbu sa ajunga locotenent, tot la exceptional, timp
in care a facut un curs de pregatire de patru luni. In vara lui 1992 este numit ofiter operativ principal II, clasa 10, profil paza si ordine, la IPJ Buzau. Dupa un scurt stagiu la Sarata Monteoru revine la Buzau, fiind numit ofiter operativ principal - Politie criminala, iar in 1995 ajunge la DGP Bucuresti. Avansat la centru, ii sunt necesare doar trei luni pentru a fi avansat in gradul de locotenent-major si alte sapte saptamani sa fie facut capitan. La 1.12.1997, Sarbu este inaintat in gradul de maior, iarasi la exceptional, ulterior fiind mutat la Directia Generala de Pasapoarte, Straini, Migrari. Dar nici aici nu zaboveste prea mult, ajungand la Directia Politiei de Frontiera. De ziua pacalelilor, in 1999, Sarbu este facut lt.col., dupa cum ne-am obisnuit, tot la exceptional, iar o luna mai tarziu este avansat la Grupul de Control al MI si numit sef de serviciu profil "verificari complexe si anticoruptie". Spre sfarsitul guvernarii CDR, in septembrie, este pus la dispozitia ministerului, fiind numit consilier al secretarului de stat din MI, Liviu Popescu. In aceasta perioada este propus de generalul Toma Zaharia pentru gradul de colonel. Popescu isi da acordul, insa ministrul de Interne, Dudu Ionescu, refuza avansarea, din cauza opozitiei secretarului de stat, general de armata Mircea Muresan, si a consilierului prezidential Doru Marian. In mai 2001, Sarbu este mutat la Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei, pe functia de general de divizie, beneficiind de o indemnizatie de conducere de 44% si un spor de 35% - grupa I de munca. Dupa stagiul de la Cotroceni, in umbra lui Talpes, Paul Sarbu isi da demisia din Politie, la 1 iunie 2001, urmandu-si mentorul in politica si supraveghind afacerile cu petrol.